Cum denumiți locațiile din depozit
Denumiți locațiile de la unitatea cea mai mare la cea mai mică, de exemplu raft, poliță, celulă, cu același format și același număr de caractere peste tot, de pildă B-03-2. Puneți codul pe o etichetă scanabilă pe raft, ca pickerii și sistemul să fie mereu de acord unde stă un produs.
Construiți codul de la mare la mic
Un cod de locație funcționează ca o adresă: țară, oraș, stradă, număr. Într-un depozit asta poate însemna zonă, raft, poliță și celulă. Unui depozit mic îi ajung adesea raftul și celula sau raftul, polița și celula.
Exemplu: B-03-2 înseamnă raftul B, coloana 03, polița 2. Oricine a învățat o dată tiparul merge direct acolo.
Alegeți numărul de niveluri pentru depozitul pe care îl veți avea peste câțiva ani, nu doar pentru cel de azi. Dacă adăugați mai târziu o literă de zonă în fața fiecărui cod, trebuie să reetichetați toate rafturile. Dacă s-ar putea să adăugați o a doua încăpere sau o supantă, lăsați-i loc de acum, de exemplu începând cu zona A chiar dacă deocamdată există doar una.
Codul trebuie să descrie locul, nu produsul. Un cod precum „huse de telefon, polița de sus” nu mai este adevărat din ziua în care mutați husele.
Reguli care țin codurile lizibile
- Folosiți același număr de caractere pe fiecare nivel: 03, nu 3, ca codurile să se sorteze corect și să se alinieze într-o listă.
- Alternați literele și cifrele între niveluri (litera raftului, numărul coloanei), ca nivelurile să se deosebească ușor.
- Evitați literele care seamănă cu cifre, precum O și I.
- Numerotați polițele în aceeași direcție peste tot, de exemplu de jos în sus.
- Numerotați coloanele în direcția în care merg oamenii, ca o listă de picking sortată să urmeze culoarul.
- Nu refolosiți niciodată un cod pentru alt loc. Dacă un raft este scos, retrageți-i codurile.
Etichetați fiecare celulă
Tipăriți codul cu litere mari și ca cod QR sau cod de bare pe marginea raftului. Textul este pentru oameni, codul pentru scaner. Scanarea celulei la depozitare și la picking dovedește că produsul ajunge în locul, sau vine din locul, în care îl așteaptă sistemul.
Puneți etichetele acolo unde scanerul ajunge fără să mute marfa și în aceeași poziție pe fiecare raft.
Locația principală și locațiile suplimentare
Dați fiecărui produs o locație principală: locul din care este cules. Când o livrare nu încape, surplusul merge într-o locație suplimentară, adesea mai sus sau într-o zonă de rezervă. Înregistrați-le pe amândouă. Un produs care stă în două locuri, dar este înregistrat într-unul singur, este o diferență de stoc care abia așteaptă să apară.
Produsele care se vând repede își au locul în celulele cel mai ușor de atins, aproape de zona de ambalare și la înălțimea taliei. Cele care se vând greu pot sta mai sus, mai jos sau mai departe.
Găsiți produsele fără loc
Orice depozit are produse care nu au primit niciodată o celulă: produse noi, mostre, retururi. Fiecare încetinește orice listă de picking pe care apare, pentru că cineva trebuie să îl caute. Țineți o listă cu produsele fără locație și rezolvați-o până se golește, apoi verificați-o în fiecare săptămână.
Uitați-vă și la celulele produselor scoase din ofertă. Acolo este adesea spațiu pe care îl puteți da produselor noi.